Caria dentara

Caria dentară este un proces distructiv cronic al ţesuturilor dure ale dintelui, fără caracter inflamator, producând necroza şi distrucţia acestora, urmate de cavitaţie coronară sau radiculară. Caria se dezvoltă numai pe dinţii în contact cu mediul bucal şi niciodată pe dinţii complet incluşi sau foarte bine izolaţi de mediul bucal.

Se consideră că factorii, cu implicare condiţonată în producerea cariei, sunt dispuşi în trei mari grupe reprezentate de:

  1. microflora bucală cariogenă;
  2. substratul alimentar fermentabil;
  3. terenul favorabil (calitatea smalţului dentar şi a lichidului bucal)

1. Placa bacteriană constituie un sistem ecologic microbian viguros, cu o activilate metabolică intensă, bine adaptat mediului său. Ea apare sub forma unui agregat de microorganisme unite între ele şi de suprafaţa dintelui sau a altor structuri din cavitatea bucală prin intermediul unei matrice organice.

2. Alimentaţia omului contemporan ocupă un loc semnificativ printre cauzele cariei dentare, bolilor cardiovasculare, obezităţii şi diabetului zaharat, echilibrul său sub aspectul raportului cantitativ dintre principiile alimentare fiind un important factor profilactic.

3. Rezistenţa smalţului dentar faţă de carie este, în buna parte, condiţionată de structura sa, care este determinată, la rândul ei, pe de o parte de influenţele ce s-au exercitat asupra dintelui în perioada de dezvoltare, iar pe de altă parte de influenţele exogene si endogene exercitate asupra dintelui adult.caria_dentara